Invitaţi, alături de autor, vor fi Elena-Brânduşa Steiciuc, Mircea A. Diaconu şi Oana Andriese.
Roman de strictă actualitate, Măştile exilului are în centru un picaro contemporan, nevoit să-şi părăsească ţara, în urma presiunilor diabolice ale Colonelesei Taifun. Ajuns în Italia, are parte de întâmplări extraordinare, în mijlocul emigranţilor, robi printre străini, mereu cu gândul la un… Sion ce le străbate trecutul şi de care se simt legaţi printr-un cordon ombilical subliminal. Toţi speră să se întoarcă în lumea din care au fost izgoniţi. Odată revenit acasă, eroul asistă la metamorfoza uluitoare a maleficei sale inamice. Înspatele măştilor lui Constantin Arcu, viaţa se trăieşte la tensiuni adesea greu de suportat, atât în afara, cât şi în interiorul graniţelor.
„E bun portretist Constantin Arcu, figurile pe care le înșiră sunt toate marcante și știe să le distribuie în scenariu. Memorabilă între toate e Katy, căreia îi și face o biografie pe scurt, dar mai amplă decât a altora. (…) În general însă tonul scriptural e unul de voluptate, de vervă naratorială, cu mare foame de întâmplări picarești și de scenarii cu oculte și cu o întinsă galerie de figuri și caractere. Firește că există și o istorie (frumoasă, căci tristă) de amor, dar ea survine doar în fulgurații. Și mai există și un angelo custode destul de umanizat, numai bun pentru așezarea unor subtile premise de parabolă. Căci acolo bate – și într-acolo trage – romanul lui Constantin Arcu.” (Al. Cistelecan)
„Aşadar, e multă ironie în romanul lui Constantin Arcu, o ironie aproape blândă, recesivă, dacă n-ar fi starea de rău, de greaţă, pe care o ascunde. Fiziologia nu mai ascultă. Şi, dacă eroul se salvează prin ironie, viziunea e totuşi a unui moralist, nu în sensul angajării discursului în manifestarea vreunui didacticism steril şi tezist, ci în sensul angajării în radiografia răului.” (Mircea A. Diaconu)
„Ultimul roman al lui Constantin Arcu este legat de istoria imediată, de timpul prezent al dezastrelor de aici şi din exil, dintr-o Românie a politicii subterne, a societăţilor secrete şi a criminalilor plătiţi. Este o contrautopie. (…) Măștile exilului este un roman cu un proiect epic semnificativ pentru aceste vremuri ale prozei.” (Cornel Ungureanu)
Constantin Arcu s-a născut în 1956 la Flămânzi, județul Botoşani. A urmat cursurile Facultăţii de Drept, Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi, susţinându-şi doctoratul în cadrul aceleiaşi universităţi. A fost magistrat şi conferențiar la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava, dedicându-se mai târziu în exclusivitate scrisului. Romanul Faima de dincolo de moarte (2001) a fost nominalizat la premiile U.S.R. şi distins cu premiul Filialei Iaşi a U.S.R.
A mai publicat: Cenuşa zilei (povestiri, 1995); Omul şi fiara (roman, 1996); Noiembrie la Drenthe (însemnări de călătorie în Olanda, 1999, în colaborare); Ceremonial de despărţire (proză scurtă, 2005); Cocteil în cranii mici(roman, 2011); Faima de dincolo (ediţia a II-a, 2011). I s-a decernat Premiul de Excelenţă al U.S.R. – Filiala Iaşi (2011). Este Cetăţean de Onoare al oraşului Flămânzi. Redactor-şef al revistei Bucovina literară (2010-2012), redactor al revistei Timpul (2009 – februarie 2014). Membru al U.S.R., Filiala Bucureşti – Proză.
