COD DE CONDUITA NEst-TV Channel
CONSIDERENTE PREALABILE
Prezentul cod deontologic se situează în contextul creat de cadrul reglementativ
existent, respectiv legea audiovizualului, codul audiovizualului, codul civil, Convenţia
europeană a drepturilor omului, jurisprudenţa CEDO.
Aceste reglementări sunt asumate ca reguli de conduită editorială, atât în virtutea
caracterului lor de obligaţie legală, cât şi cu convingerea că misiunea de interes public a
radiodifuzorilor trebuie să se construiască în materia oferită de comunicarea audiovizuală
realizată prin respectarea legii.
NIVEL DE AUTOREGLEMENTARE
Prezentul cod nu dublează reglementările existente, ci le presupune ca elemente
externe de referință pentru adiționarea de reguli sau principii suplimentare, care constituie
în fapt materia sa. Din acest motiv și pentru a evita incoerența de a reproduce în domeniul
autoreglementării prevederi care sunt direct obligatorii prin lege sau legislaţie secundară şi
nu pot fi asumate ca facultative, nici chiar cele mai importante dintre reglementările legale
nu vor fi regăsite în conţinutul său.
PRINCIPII
Prezentul cod valorizează convingerea că obligaţia respectării legii şi a
reglementărilor poate coexista fără a intra în contradicţie cu nevoia pe care o au
radiodifuzorii, producătorii, editorii şi redactorii de a utiliza valorile care merg din
experienţă, bun simţ, repere editoriale şi etice, atunci când se confruntă cu provocări
editoriale sau când desfăşoară rutina activitaţii editoriale obişnuite.
Increderea publicului este o altă valoare pe care o păstrăm ca reper şi ea poate fi
câştigată numai prin imparţialitate şi onestitate şi prin garanţia că se evită în orice moment
inducerea în eroare a publicului sau manipularea lui.
Acurateţea prezentării adevărului nu se poate obţine numai prin simpla prezentare a
faptelor, ci doar în urma unui efort de a detecta aspectele relevante, de a distinge evidenţa
de prejudecată sau confuzie pentru a beneficia de funcţia de incertitudine, şi de a descoperi
adevărul acolo unde el se află.
Integritatea şi independenţa editorială trebuie păstrată în fața oricăror interese
externe, a oricăror presiuni politice sau comerciale şi a oricăror interese personale.
Conţinutul editorial trebuie să ofere semnificaţie utilă pentru public, nu doar să îi
stimuleze reacţii sau să il facă ţintă a mesajului publicitar.
STANDARDE EDITORIALE
Radiodifuzorii pot asigura, individual, standarde editoriale care să contribuie la
ridicarea nivelului de educație media al publicului și nu vor promova practicile editoriale
care sacrifică performanța editorială în favoarea compromisului cu soluții editoriale care
conduc la coborârea nivelui de civilizație mediatică a publicului.
PROMOVAREA ÎNŢELEGERII CORECTE A LEGISLAŢIEI
Ca și radiodufizor, vom acorda atenție, în măsura posibilului, promovării înțelegerii corecte
a legislației din domeniul audiovizual sau din alte domenii și pentru eliminarea abuzurilor
generate de neclarități legislative sau interpretări eronate ale reglementărilor, inclusiv prin
indicarea și relevarea în fața autorităților și a publicului a temelor și soluțiilor reglementative
controversabile.
In acest sens se va avea în vedere şi responsabilizarea celor implicați în realizarea
programelor în sensul evaluării critice a efectelor ce rezultă din difuzarea programelor, atât
sub aspect legal cât și sub aspecte nereglementate, dar semnificative în raport cu drepturile
și interesele altora.
INFORMAREA CORECTĂ
In măsura în care difuzează în principal sau secundar ştiri şi programe informative,
televiziunile sau radiourile trebuie să se comporte ca agentii socio-economice speciale ale
căror obiective antreprenoriale trebuie sa fie configurate pentru întrunirea condiţiilor de
furnizare a accesului la un drept fundamental, dreptul publicului la informare (Rezoluţia
Consiliului Europei 1003/93 referitoare la etica jurnalistică)
Informatiile nu ar trebui să fie tratate ca o marfă, ci ca necesare pentru a satisface un
drept fundamental al cetațeanului. În acest sens, nu ar trebui să se exploateze nici calitatea
si nici continutul știrilor sau opiniilor strict pentru a mări audienţa ori veniturile obtinute din
publicitate, ci pentru a satisface în mod optim dreptul la informare, beneficiile în audienţă şi
venituri, care sunt necesare şi legitime în cazul radiodifuzorilor privaţi, ca suport al întregii
lor activităţi, urmând a rezulta din excelenţa indeplinirii acestei misiuni publice. (Rez COE
1003/93)
Dat fiind că activitatea radiodifuzorilor din zona programelor informative este una de
“intermediere” între informaţia preexistentă şi public, în sensul de furnizare a unui serviciu
de informare, aceştia trebuie să asume faptul că și drepturile pe care le detin în legatură cu
libertatea de informare depind de destinatarii acesteia, adică de cetaţeni.
Aceasta nu înseamnă însă că programele informative sunt doar un simplu act de
răspândire a informaţiilor, in timp ce interpretarea acestora ar fi atributul prioritar al
publicului. Dimpotrivă, informaţia conţine in sine traseul de la faptă la semnificaţie, traseu
care fără contribuţia interpretativă şi analitică a mass-media ar rămîne un simplu labirint al
confuziilor – cazul zvonurilor, care nu trebuie să constituie o materie primă pentru media,
este tipic în acest sens.
In plus, „libertatea in domeniul presei include, de asemenea şi recurgerea la o
anumită doză de exagerare, chiar de provocare” (teză în decizie CEDO). Elementele de
retorică constitutive comunicării umane nu pot fi cenzurate tocmai în cazul mass-media
audiovizuale.
In sensul valorilor promovate de CEDO, libertatea de exprimare nu se exercită numai
pentru a difuza informaţii sau idei care sunt primite favorabil sau cu indiferenţă, ci şi în cazul
celor care şochează, contrariază, sau deranjează, cazuri in care radiodifuzorii se vor asigura
că difuzarea este motivată prin raţiuni de interes public.
Informarea corectă include și obligația de a include aspectele cele mai semnificative
pentru viața societății, inclusiv cele cu relevanță pentru dezvoltarea acesteia în sens pozitiv.
Respectul adevărului presupune şi educarea capacităţii de a-l discerne si de a-l
prezenta astfel încât efectul de informare a publicului să fie maxim.
JUDECĂŢILE DE VALOARE / OPINIILE
Desi opiniile sunt în mod necesar subiective şi, în consecinţă, nu pot si nu trebuie să
fie supuse criteriilor de corectitudine (după cum s-a exprimat CEDO „ judecăţile de valoare
nu trebuie să fie supuse probei veridicităţii”), trebuie totuşi să existe asigurarea că opiniile
sunt exprimate în mod sincer si etic şi că ele sunt fondate pe un suport faptic credibil şi
suficient.
Opiniile care iau forma unor comentarii la adresa unor evenimente sau acțiuni
referitoare la persoane sau la instituții nu trebuie sa încerce sa nege realitatea faptelor sau a
datelor.
În exerciţiul activităţii editoriale trebuie să se manifeste atât respectul legitim şi
reciproc faţa de orientările ideologice ale editorilor si ale proprietarilor dar şi acceptarea
faptului că această activitate editorială este limitată de exigente imperative constând în
raportarea de stiri corecte si de opinii etice. Acest lucru este esential în vederea respectarii
dreptului fundamental la informare al cetaţenilor. (Rez COE 1003/93)
INDEPENDENŢĂ ŞI IMPARŢIALITATE
Independenţa şi imparţialitatea nu inseamnă neutralizarea valorii de adevăr a stirilor
prin prezentarea plată și neutralizarea reciprocă a informațiilor și a opiniilor contradictorii.
Continutul editorial va pune in evidență opinia relevantă sau informația de maximă
credibilitate, precizând însă caracterul relativ al veridicității, care în unele dintre cazuri,
poate fi stabilită numai în instanţele de judecată sau de evaluarea opiniei publice.
Independenţa şi imparţialitatea nu înseamnă a refuza evidenţa adevărului atunci când
el se află cu în mod clar de partea unora dintre cei aflaţi în dispută, cu excepţia cauzelor
penale, unde evaluarea aparţine exclusiv instanţelor de judecată.
Realizatorii vor fi imparţiali din punct de vedere politic în realizarea programelor, fără a
fi însă opriți de la a avea convingeri politice proprii.
Continutul editorial va acorda importantă problemelor reale ale societăţii și nu va
crea false probleme sau nu va obtura atenția publicului cu probleme minore. Totodată se va
avea în vedere adresarea pe un public țintă, care poate fi diferențiat pe capacitate de
inţelegere, informare și preferinţe şi nu numai în funcție de capacitatea de a răspunde la
mesajele comerciale, ci şi în paralel cu aceasta. Nu se va crea confuzie intre cele două
planuri, respectiv planul editorial și cel publicitar, ci se va crea un cadru de repere care să
ajute publicul să le distingă pentru a extrage beneficiile disponibile în ambele.
Interesele commerciale ale societăților de radio şi televiziune se vor putea exercita in
limitele satisfacerii interesului public sau, în situaţia cazurilor punctuale legitime în care nu
există o relaţie directă între acestea şi interesul public, fără a leza interesul public.
RESPONSABILITATEA EDITORIALĂ
Responsabilitatea editorială aparține radiodifuzorului în calitatea sa de societate
comercială, respectiv structurii de proprietate și conducere care răspunde de acțiunile
societății comerciale.
Responsabilitatea editorială se constituie numai în raport cu şi este este opozabilă
numai dispoziţiilor legii audiovizualului si reglementărilor subsecvente ale codului
audiovizual. Orice conflict generat de conţinutul editorial care nu contravine însă acestor
reglementări nu antrenează responsabilitatea editorială a radiodifuzorului (ci
responsabilitatea civilă sau comercială, după caz.)
Responsabilitatea editorială se asumă în cadrul exercițiului politicii editoriale, de
către conducerea societății.
Politica editorială reprezintă concepția asupra principiilor, regulilor și strategiei după
care se structurează producția și/sau difuzarea de conținut editorial, inclusiv punerea ei în
practică. Exercițiul ei poate fi delegat managerului, editorilor sau realizatorilor de programe
în mod expres, dar fără a transfera și responsablitatea editorială. Radiodifuzorul poate
interveni în activitatea editorială oricând consideră necesar, și în special atunci când
delegarea politicii editoriale nu produce efectele prezumate. Instanța care detine dreptul de
politică editorială beneficiază, impreună cu realizatorii, de dreptul de confidențialitate a
surselor, așa cum este prevăzut de lege.
Radiodifuzorul va stabili cu realizatorii de programe condițiile care se aplică atunci
când este utilizat recursul la clauza de conștiință, respectiv la dreptul acestora de a nu
acționa împotriva convingerilor proprii, care trebuie acordat fără limite.
Decizia de a face publică sau nu politica editorială aparţine autorilor ei, în condiţiile în
care politica editorială poate să îmbrace aspecte de confidenţialitate care se supun regulilor
competiţiei corecte. Acesta nu face însă mai puţin importantă responsabiltatea editorială.
INTERESUL PUBLIC SI PROTECTIA DREPTURILOR PERSOANEI
Este de interes public atât protejarea drepturilor individului cât şi respectarea
dreptului lui şi al publicului de a fi informat în contextul asigurarii pluralismului surselor de
informare. Libertatea de exprimare este ea însăşi de interes public.
Problemele de interes public sunt în mare parte puse în discuţie în legătură cu
figurile publice, respectiv persoanele care deţin o funcţie publică sau care utilizează
resursele publice, sau în sens larg, toţi aceia care joacă un rol în viaţa publică, fie în politică,
ecomomie, arte, sfera socială, sport sau în orice al domeniu, in sensul definiţiei date de
Rezoluţia 1165 (1998) a Consiliului Europei. Noțiunea de figură publică nu se restrânge deci
la politicieni sau membri ai administrației, ci include personalități din diverse domenii a căror
prezență publică stârnește interes. Figurile publice trebuie să admită că poziţia lor în
societate îi expune la o presiune sporită asupra vieţii lor private.
Dat fiind ca persoanele publice contribuie la stabilirea standardelor sociale atât prin
diferfențiere cît și prin exemplu, cercul interesului public legitim ar fi prea ingust circumscris
dacă s-ar reduce numai la dezbaterea pe marginea reflectării unor comportamente care sunt
moral sau legal discutabile și nu ar include și reflectarea normalităţii comportamentului
vieții zilnice, dacă aceasta serveşte la formarea opiniei publice în chestiuni de interes general
sau la dezbateri de interes general. In acest sens şi programele de divertisment pot aborda
viaţa privată a persoanelor publice atât cu indreptăţirea dată de aspectele de interes public
cât şi în sensul că programele de divertisment sunt la fel de bine protejate de dreptul la
liberă exprimare. Valoarea de divertisment a conținutului editorial poate constitui o
contribuție la formarea valorilor publice și de aceea prezintă interes public.
In cazul persoanelor care acced în mod voluntar în viața publică, acestea nu mai pot
invoca dreptul de a rămâne anonimi, imaginea lor devenind într-un anume grad o
proprietate publică la care mass-media poate face apel pentru a intreţine dezbateri de
interes public şi construcţia de valori ale vieţii cotidiene.
Prezentarea unor astfel de cazuri se va face numai dacă radiodifuzorii vor fi în măsură
să demonstreze că expunerea unor aspecte de viaţă privată, indiferent dacă prejudiciază sau
nu imaginea persoanei, reprezintă o contribuţie la dezbateri de interes general care
consolidează valorile societăţii contemporane.
In sensul construcției de valori civice, radiodofuzorii pot avea în vedere valorizarea
principiilor anti-discriminare în mod pro-activ, prin promovarea de conținut care să conducă
la înțelegerea importanței patrimoniului valoric al egalității în drepturi a persoanelor. In
acest sens se va acorda atenție principiului egalității dintre femei și barbați și combaterii
prejudecăților care contravin acestui principiu.
Radiodifuzorii vor respecta principiul prezumției de nevinovătie în sensul de a nu
califica o persoană ca fiind vinovată de comiterea unei fapte penale sau a unor contravenții
înainte ca acest lucru să fi fost stabilit prin parcugerea tuturor căilor de dezbatere în
instanțele de judecată, iar acuzaţiile formulate la adresa sa vor fi prezentate ca relative.
Aceasta prezumpţie se aplică însă numai în cazul unor acuzaţii pentru fapte care pot face
obiectul instanțelor de judecată.
In măsura în care asemenea acuzaţii se formulează de către politicienii care
beneficiază de imunitate pentru declaraţii politice, contextul va fi prezentat ca atare
publicului.
In mod corespondent, acuzaţiile pentru fapte de altă natură decât cele care pot face
obiectul instanțelor de judecată vor fi prezentate ca nefiind purtătoare de alte incriminări
decât cele cu sens moral sau etic, care nu pot fi stabilite pe calea instanțelor de judecată.
REPREZENTAREA VIOLENŢEI
Reprezentarea violentei in programele de televiziune este limitata prin prevederile
legii audiovizualului precum si prin deciziile emise de CNA in aplicarea legii. Programe care
contin reprezentari ale violentei pot fi transmise in situatia in care ele nu afecteaza
dezvoltarea fizica sau mentala a minorilor, dat fiind caracterul limitat al violentei in cauza sau
date fiind conditiile speciale de programare a acestora si de marcare a lor cu avertizari, care,
in general, exclud accesul minorilor la difuzarea lor.
Totodata, in privinta programelor care includ violenta, trebuie distins ceea ce
reprezinta continut nelegal, anume ceea ce nu poate fi transmis in nici o situatie, de ceea ce
poate fi transmis numai cu avertizari obligatorii sau numai la intervale orare permise,
precum si de ceea ce reprezinta continutul a carui difuzare nu incalca prevederile legii dar
care, de asemenea, contine o reprezentare a violentei si poate induce un stress, sau poate
induce comportamente nedorite.
Aceste din urmă tipuri de programe, care pot fi difuzate, dar a caror difuzare nu este
dezirabila, dincolo de criteriile impuse de lege, pot fi supuse unui regim de
autoreglementare. Spatiul de actiune al autoreglementarii vizeaza programe cu continut de
violenta a caror difuzare presupune ca prevederile legale nu au fost incalcate, dar care sunt
supuse unor restrictii suplimentare. Ca urmare, nerespectarea acestor restrictii de
autoreglementare nu poate fi considerata o incalcare a legii sau a reglementarilor CNA emise
in aplicarea legii.
Dat fiind ca lumea reala contine violenta, este rezonabil ca televiziunea sa o reflecte,
chiar daca aceasta poate produce o agresiune asupra publicului, dar numai daca acesta
agresiune este un efect secundar si este complementară scopului motivat al informarii si
avertizarii publicului.
In sensul prezentului cod, prin violență se înțelege: “actiune de forta care agreseaza
integritatea fizica sau psihica a individului pentru a-i domina sau distruge identitatea
umana.”
PREZUMPȚIA DE CREATIVITATE
Totuși, este specific pentru o parte din principiile formulate aici că nu pot decât să
rămână la nivelul de reper, fiind imposibilă o judecată asupra faptului dacă practica
editorială se conformează lor sau nu. Pentru noi este suficient însă ca aceste principii să
constituie o preocupare, iar punerea lor in practică să producă o valoare construită conform
creativității fiecărui editor. Acesta este principiul „prezumpției de creativitate”.