Eminescu mai e aici?

M-am întrebat de multe ori de ce se tot bate medalie pe versurile poetului și se tot uită de scrierile ziaristului? Explicația ar fi una singură, se menține blamul aplicat la vremea respectivă celui care a văzut dincolo de aparențe și a judecat dincolo de patimă. Anatema care l-a transformat în nebun și l-a excomunicat de pe tărâmul carpatic dă semne de perenitate. Toate încercările de a-l reabilita, sporadice și singulare s-au lovit de un val de oprobrii academice și de indiferența populației.
Dincolo de poet, memorabil și de necontestat ce e drept, a existat un Eminescu patriot, înzestrat cu un talent deosebit în recunoașterea tiparelor unei societăți bolnave. Incomod prin opinie și prin audiență, Eminescu trebuia oprit și pentru că nu s-a lăsat convins, a fost executat. Să-i iei unui patriot pământul Țării de sub picioare este o răstignire morală și generații întregi de politicieni s-au simțit datori să continue valul de ceață, deoarece cele scrise de Eminescu sunt valabile oricând vorbim de România, dar parcă mai valabile azi.
Anual ne facem datoria să vorbim despre Eminescu, dar an de an vorbim tot mai puțin despre el și tot mai mult despre poezia lui. Este o victorie a întunericului obținută cu ajutorul luminii, lumina puternică alungând umbrele, rezultatul unei condiționări îndelungate aplicate acestui popor. Am fost dresați, generație după generație, să facem ce spun alții fără a încerca să înțelegem de ce, iar rezultatele se văd. Au existat oameni de valoare deosebită între români dar, dacă ne aplecăm puțin asupra istoriei, descoperim că toți au fost uciși, într-un fel sau altul, de grupuri de oameni aserviți puterilor care căutau subjugarea României.
Așa că, în zi aniversară, dați-mi voie să vă rog să alocați un moment în care să cugetați în sufletul dumneavoastră la întrebarea care constituie titlul acestui articol. Sigur că Luceafărul e aici, dar sunteți siguri că omul, patriotul și ziaristul își mai găsește locul în sufletul românilor? Istoria națională s-a rătăcit pe drumuri, între Imperiul Austro-Ungar și Moscova, iar ființa națională și-a dat obștescul sfârșit măcinată între comunism și balcanism. Românii vor să fie orice altceva decât români deoarece în această țară singura naționalitate complet lipsă de drepturi este cea română.

Facebook
WhatsApp
Twitter
Email