Ultimul poem al lui Corneliu Vadim Tudor, o presimțire?

Politicieni, dar și alte persoane publice, precum fostul președintele LPF, Dumitru Dragomir, s-au arătat vizibil afectați de veste.

Astfel, Marian Petrache, secretarul general al PNL, a exprimat condoleanțe familiei și a citat în cadrul unei emisiuni de la Realitatea TV, câteva versuri din ultima poezie scrisă de președintele Partidului România Mare.

Redăm mai jos întregul poem al lui Vadim, publicat fix în urmă cu o săptămână:

„POEM INEDIT

ULTIMA CAFEA
Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.
Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?
E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce cîştigi?
Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?
Hai să-ţi ghicesc în cafea
E bine să ştii ce te-aşteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.
Eşti tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi duşmani?
Eu te-nţeleg cel mai bine.
Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?
Acum eşti captivă la mine
Am vrut să-ţi arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ţi-am pus şoricioaică-n cafea.”
Corneliu Vadim Tudor
Noaptea de duminică spre luni
6 spre 7 septembie 2015

Facebook
WhatsApp
Twitter
Email