Într-un status publicat, vineri, pe Facebook, co-preşedintele ALDE răspunde criticilor primite de la adversarii proiectului de Cod Fiscal, iterând că iniţiativa de act normativ este sustenabilă.
„Habotnicii austerităţii de astăzi, strigau în 2008 pentru creşteri salariale de 50%. Avertismentul pe care l-am dat preşedintelui Băsescu, ignorat atunci
Zilele acestea, îi văd pe unii că se grăbesc să împartă spaţiul politic în „adepţi ai austerităţii şi prudenţei” VS. „susţinătorii fără rezervă şi prudenţă a noului Cod Fiscal”. Eu sunt trecut în ultima categorie. Sunt voci care mă acuză că în 2008 aş fi pus în pericol stabilitatea fiscală a României şi că dacă s-ar pune în aplicare noul Cod Fiscal, s-ar repeta scenariul crizei economice din guvernările Boc-Băsescu. Cred că împărţirea corectă este alta: „adepţii unei creşteri economice accelerate şi sustenabile prin măsuri liberale” şi „habotnicii austerităţii”. Habotnicii austerităţii nu sunt cei care îndeamnă la prudenţă, pentru că accept necesitatea unei dezbateri, ci acei politicieni care în 2008 îmi cereau pe un ton imperativ să cresc salariile profesorilor şi bugetarilor cu 50%, iar apoi au tăiat salariile şi pensiile când au ajuns la guvernare. Politicieni ca Traian Băsescu care ar face şi spune orice pentru a câştiga voturi”, punctează Tăriceanu.
Pe de altă parte, el aminteşte că, în 2008, ca premier, s-a opus creşterii cu 50% a salariilor profesorilor, atrăgând atenţia că s-ar putea propaga şi în România criza economică ce debutase în Statele Unite ale Americii, dar preşedintele de atunci, Traian Băsescu, a făcut exact opusul, în încercarea de a câştiga voturi pentru PDL.
„Încep astăzi o serie de postări, prin care vreau să răspund habotnicilor austerităţii şi să detaliez o viziune economică pentru o Românie mândră şi prosperă, nu măcinată de conflicte politice mărunte şi miopii economice.
În 2008, îi trimiteam o scrisoare Preşedintelui de atunci, Traian Băsescu, în care îi explicam cu argumente şi cifre economice clare de ce Guvernul pe care îl conduceam era împotriva creşterii salariilor profesorilor, peste noapte, cu 50%. Îi explicam şi contextul internaţional, în care criza economică din Statele Unite risca să cuprindă şi Europa şi România, respectiv îi ceream să nu promulge această lege. Preşedintele Băsescu, pentru a aduce voturi PDL, a promulgat legea, refuzând să vadă evidenţe. Acelaşi Traian Băsescu care dă acum lecţii privind responsabilitatea.
Public acum această scrisoare pentru a îi aduce aminte, caz în care are memorie scurtă.
În ceea ce mă priveşte, în 2008 ca şi astăzi, în 2015, sunt în aceeaşi tabără: a celor care susţin creşterea economică accelerată şi sustenabilă prin măsuri liberale. În 2008, m-am opus măsurilor populiste, la fel cum o fac şi astăzi. Mai mult, am propus un set de măsuri economice şi fiscale care, dacă ar fi fost puse în aplicare, probabil că ar fi făcut ca România să traverseze mult mai uşor şi fără costuri sociale majore criza economică globală.
Acum, în 2015, susţin fără rezerve acest Cod Fiscal, pentru că cifrele şi realităţile economice arată că este sustenabil şi că poate imprima României o creştere economică susţinută şi pe termen lung”, continuă Călin Popescu-Tăriceanu.
Redăm mai jos textul integral al scrisorii adresate, în 2008, lui Traian Băsescu, de către Tăriceanu (pe atunci prim-ministru), în care şeful Executivului îi explica preşedintelui, cu cifre, nesustenabilitatea majorării salariale pentru cadrele didactice.
„16 octombrie 2008
Domnului Traian Băsescu
Preşedintele României
Stimate domnule Preşedinte,
Permiteţi-mi ca, în numele Guvernului României, să vă supun atenţiei impactul generat de Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda personalului din învăţământ, adoptată de Parlament în data de 30 septembrie 2008.
Menţionez că Guvernul României a semnalat în repetate rânduri riscurile majore generate de promovarea unor acte normative prin care s-au legiferat majorări ale salariilor, sporuri sau alte drepturi de natură salarială necorelate cu evoluţia indicatorilor macroeconomici.
Ignorarea riscurilor ce decurg din acordarea acestor drepturi devine din ce în ce mai îngrijorătoare în contextul actualei crize economice mondiale, când instituţiile abilitate ale statului trebuie să-şi concerteze unitar toate forţele pentru preîntâmpinarea efectelor acestei crize asupra economiei româneşti.
După cum vă este cunoscut, potrivit amendamentelor adoptate de Parlament la Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, începând cu data de 1 octombrie 2008 cadrele didactice vor beneficia de creşteri salariale, în medie, de 50%. Cheltuielile de personal suplimentare generate de aceste creşteri salariale, pentru care iniţiatorii nu au prevăzut sursa de finanţare, aşa după cum prevede art. 138 din Constituţie, sunt de:
– 700 milioane lei, reprezentând 0,14% din PIB, pentru anul 2008;
– 4.300 milioane lei, reprezentând 0,8% din PIB, pentru anul 2009;
Discriminarea faţă de restul salariaţilor bugetari, care beneficiază în luna octombrie 2008 de creşteri salariale de maxim 5,5%, îi va determina pe aceştia să exercite presiuni şi acţiuni revendicative sub diferite forme pentru majorarea salariilor cu cel puţin 50%.
În acest sens precizăm că alte categorii de personal bugetar au anunţat deja că vor demara acţiuni de protest care au ca scop obţinerea unor creşteri salariale similare (ex. funcţionarii publici, cadrele medicale, etc.). Aceste acţiuni ar putea fi declanşate pe fondul faptului că salariile majorităţii personalului din sectorul bugetar (personal medico-sanitar, funcţionari publici, personal contractual) au un nivel comparabil cu salariile cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar. Nivelul de salarizare al cadrelor didactice din învăţământul universitar, chiar fără această majorare, era superior faţă de cel al altor categorii, comparabil cu cel a personalului din sistemul judiciar.
Majorarea cheltuielilor aferente personalului din sectorul bugetar, în cazul în care, sub influenţa presiunilor sindicale crescânde se va lua măsura creşterii cu 50% a salariilor tuturor celor cca 1.450.000 salariaţi din sectorul bugetar (reprezentând cca 30% din efectivul salariaţilor din economie), va duce la cheltuieli suplimentare, pentru anul 2009, de peste 21 miliarde lei (cca. 6 miliarde Euro), reprezentând echivalentul a 4 % PIB.
Acoperirea acestor cheltuieli va necesita luarea uneia din următoarele măsuri:
– majorarea deficitului bugetar care, în aceste condiţii, va ajunge să reprezinte peste 6% din PIB, ceea ce va conduce la intrarea României în procedura de deficit excesiv deschisă de Comisia Europeană pe baza prevederilor Pactului de Stabilitate şi Creştere;
– păstrarea deficitului bugetar prin diminuarea severă a cheltuielilor cu investiţiile în derulare şi renunţarea la orice investiţie nouă;
– creşterea bruscă a veniturilor prin majorarea substanţială a unor taxe şi impozite.
Dat fiind faptul că, în clipa de faţă, media câştigurilor salariale brute din sectorul public este deja cu cca. 30% mai mare decât în sectorul privat, aceasta majorare, dacă va fi generalizată pentru întreg personalul bugetar, va face ca, practic, media câştigurilor din sectorul public să fie dublă faţă de cea din sectorul privat. Aceasta va duce la ample mişcări sindicale, existând deja numeroase semnale în această privinţă.
O antrenare a creşterilor salariale din sectorul privat, chiar păstrând proporţia de 1:1,3 faţă de sectorul public, ar duce la un câştig salarial mediu brut lunar pe economia naţională de 2568 lei, faţă de scenariul de bază de 1865 lei. Aceasta înseamnă, faţă de scenariul de bază de creştere a salariilor, o masă salarială netă suplimentară de cca. 10 miliarde de euro, fără a socoti şi impactul suplimentar al creşterii salariului minim pe economie.
Punerea sectorului privat din România în faţa unei astfel de situaţii ar obliga la reducerea severă a programelor investiţionale şi, pentru evitarea falimentelor, la disponibilizarea unui număr important de salariaţi (probabil aproximativ 300.000). Impactul asupra creşterii economice şi asupra veniturilor bugetare ar fi imediat, ceea ce ar face şi mai dificilă onorarea de către Guvern a obligaţiilor de natură bugetară.
Într-un moment în care România înregistrează creşteri economice şi o dinamică investiţională ce o situează pe primul loc în Europa, în care inflaţia reintră pe trendul descrescător, în care exporturile au devansat, ca dinamică, importurile, şi deficitul de cont curent înregistrează scăderi semnificative, consecinţele unor astfel de măsuri precum cele de mai sus, vor crea presiuni inflaţioniste de neevitat şi deteriorări ale poziţiei externe a ţării. Riscul de a ne reîntoarce în perioada de stagnare, caracteristică deceniului trecut, trebuie, în aceste condiţii, luat în mod serios în calcul, cu consecinţe dramatice asupra nivelului de trai al românilor, pe termen lung.
În speranţa că veţi avea în vedere toate aceste elemente în decizia dumneavoastră privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ.
Cu stimă,
Călin Popescu-Tăriceanu
Prim-Ministru”