Se apropie cu pași repezi o campanie electorală extrem de importantă la nivel de țară. Prezidențiabili, cu bune și rele, au lansări care mai de care mai sofisticate, mai costisitoare, iar declarațiile acestora pot fi asemănate cu discursuri ale unor președinți de state bine clasate în Europa, acolo unde români încarcă să își găsească un trai mai bun și pleacă în număr mult prea mare, lăsând în urmă o sărăcie cruntă și un sistem defect.
Marele hit ascultat la toate posturile de radio îmi răsună și acum în minte, gândindu-mă unde Dumnezeu o fi soarele, că nici eu nu-l văd. Se pare că razele ating doar o parte a românilor, și anume celor mai bine clasați, celor care reprezintă cât un interes. Cred că ne-am săturat toți de a fi reprezentați, sau interesele noastre de a fi reprezentați de acești „politruci”, care de la o una la alta sunt nevoiți să-și schimbe declarațiile de avere. Ei văd soare în fiecare județ, văd soare în fiecare unitate administrativ teritorială, văd soare în casele fiecărui român. Din nefericire, soarele îl văd doar ei.
Noi, muritori de rând, vedem doar nori, atât în buzunare, cât și în conturi, cât și în frigider, dar mai ales în viitor. Cum să îi privim pe măreții candidați care ne arată cât e de ușoară viața în România, care ne spun cât de bine o ducem, dar nu știm noi să apreciem, cât de bine arată viitorul sub atenta lor supraveghere, în condițiile în care vor fi votați…