Am ajuns în punctul în care m-am scârbit de tot, cam de tot ce ține de politică, administrație, oameni, concluzii, jocuri și altele. Am ajuns în punctul în care nu mai pot să cred în nimic, dar mai ales nu mai vreau să cred în nimeni.
După un an greu din toate punctele de vedere, în care nu s-a mișcat nimic în țara asta vai de mama ei, vezi Doamne că lucrurile s-or îndrepta după alegeri, că va curge numai lapte și miere, că o să bubuie economia, că Doamne ce bine o să fie, am ajuns din nou în același punct. Cum rezultatul alegerilor nu a fost cel așteptat, se pare că lucrurile s-au blocat mai tare, fapt din care rezultă faptul că „am luat țeapă”. Noi, românii. Cu toate acestea, sunt încă foarte mulți nesimțiți care au curajul de a striga tare ce bine merge țărișoara asta, ce bine va fi de acum, cu Iohannis președinte, ce schimbări majore se vor petrece.
În același timp, noi, românii, abia trăim de la o zi la alta, abia reușim să scăpăm de o problemă că dăm peste alta, abia dacă ne mai permitem o masă în oraș, sau un suc cu prietenii, să nu mai vorbim de haine sau cheltuielile cu coșul lunar al oricărei familii. Gândiți-vă cum faceți cumpărăturile, cum alegeți cele mai ieftine produse, nu pentru că ați fi zgârciți, ci pentru că nu aveți mai mult, și asta pentru că sunt nevoi mari, salarii mici și oameni la cârma țării cărora nu le pasă.
Mi-e lehamite de tot și aștept să văd, pentru Dumnezeu, că se va întâmpla ceva și pentru noi, românii.