La aceste alegeri, populația României va avea de ales între tăierea ombilicului care ne leagă de Moscova, comunism, trecut sau dinamitarea podului care ne leagă de Europa, libertate și viitor. Gălăgia propagandistică și foamea unora de ciolan, merge și fără fasole, afumat și dat la cuptor, sunt menite să scoată adevărul de pe agenda de zi.
Pentru Moscova, o graniță NATO atât de aproape e sigur o bârnă-n ochi, una care s-ar prea putea să-i amputeze tentaculele de kraken perpetuu așa că, pe ultima sută de metri își activează toate conservele uitate aici după război. Oricât ar fi de expirate, par a fi destul de multe încât să mute de 25 de ani la pubela ecologică și să ne readucă în postura de grânar ai maicii Rusia, mamă pe cale să moară de foame.
Europa pe de altă parte, riscă să piardă o piață de desfacere foarte bună și, mai ales, o țară abonată la postura de oaie neagră. Cine le va mai îngriji bătrânii, cine le va mai culege căpșunile și de unde vor mai culege specialiști, doi la preț de unul, în diverse domenii? Mai are și NATO un cuvânt de spus, că au băgat ceva bani aici și militarii lor se simt foarte bine pe meleagurile noastre, unii chiar prea bine dacă ne amintim de Teo Peter.
Ne aflăm, ca popor, în poziția șoarecelui în fața capcanei de șoareci modernizată. În stânga liniștea comunistă, în dreapta piața capitalistă și între ele o lamă. Prea multe pendulări între o soluție sau alta vor duce la tăierea gâtului națiunii oricât de pricăjit e el după 25 de ani de minciună. Nu vă amăgiți prieteni, nu contează numele candidadului ales, contează numai unde va cădea ghilotina cortinei, iar timpul alegerii nu mai poate fi amânat, este acum sau niciodată.
Aceia dintre noi care preferă să stea stoici cu capul între urechi și să caute noduri în papură oricui face sau nu face ceva, struții cu alte cuvinte, ne-au dus, ca popor, pe un pod groaznic de subțire pe care ne pregătim să-l tăiem. În mod normal, nimeni nu s-a gândit cum vom face să ne întoarcem din drum fără să cădem definitiv în prăpastie.