Până în toamna acestui an ar trebui să ne îndreptăm atenția spre traseiștii de serviciu, căci partidele vor încerca, în primul rând, să-i atragă pe aceștia.
Orice majoritate parlamentară se formează cu ajutorul traseiștilor, care pe parcursul unui mandat de parlamentar schimbă mai multe partide fără să le pese de ideologie, interesele cetățenilor, ci încearcă doar să-și asigure vreo funcție în interiorul vreunei formațiuni politice ori să obțină un nou mandat la următoarele alegeri parlamentare.
Dar nu e nevoie să-i învățăm pe cei din PNL, căci deja au înțeles acest lucru, și încearcă să convingă cât mai mulți parlamentari aflați în tabăra opusă ori independenți.
Este surprinzător și faptul că UNPR a trecut la recrutări. Pentru cine își face Generalul Oprea această armată de parlamentari? Pentru PSD ori pentru PNL? Numai că UNPR, la rândul său, atrage tot traseiști.
UDMR este el însuși un traseist, partidul comportându-se ca un individ care își protejează propriile interese. Dacă UNPR are o experiență redusă în acest sens, UDMR n-a ezitat să rămână mereu de partea celor care doreau puterea pe scena politică din România, astfel încât să-și atingă obiectivele. Mentalitatea UDMR-istă e una simplă, de altfel. Partidul care dorește majoritatea parlamentară le promite marea cu sarea liderilor formațiunii politice maghiare, UDMR transmite, mai departe, către electorat aceste promisiuni, iar după ce ajung în Parlament uită amăgirile și își consolidează pozițiile pe fotoliile călduroase. Toată lumea are de câștigat – partidul se alege cu majoritatea, UDMR cucerește electoratul maghiar, fără nici un rezultat într-un final.
Amăgirea pe care o va vinde UDMR-ul, în această perioadă, va fi una legată de regionalizarea țării. Atât PNL, cât și PSD au dezbătut acest subiect, rămâne de văzut cine va face primul pas ca să-i convingă pe liderii partidului maghiar.
Până în acest moment, UDMR a susținut PNL când a venit vorba de numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu în funcția de director al Serviciului de Informații Externe.
Chiar dacă astfel de fapte ar trebui să-l indigneze pe cetățeanul de rând, ele nu reprezintă o surpriză, ci succesul în politica românească. Să nu mai apelăm la istorie, despre cum boierii își negociau, la Poartă, domniile pe teritoriul României de astăzi. Traseismul este o caracteristică a politicii noastre, oricât ar fi de josnic și lipsit de principii.
Deși Weber spunea că orice politician își dorește puterea, astfel de jocuri de culise nu ar trebui să aibă loc pe scena politică, deoarece ele pun în umbră binele general al societății.
În concluzie, votul cetățenilor nu mai are relevanță, atât timp cât parlamentarii au libertatea de a migra spre orice partid doresc. În absența unei legi care să împiedice traseismul, instituțiile statului vor fi conduse de cei care negociază funcțiile și mandatele.