Tot liberala Miron consideră că, nu vrea să vorbească de tunurile financiare rezultate doar din drepturi litigioase, nu vrea să vorbească de camarilele existente pe lângă primării, regii autonome, etc, ci vrea să vorbească de necesitatea muncii ca opțiune obligatorie sau facultativă.
Este o zicală la români, pe care senatoarea Miron o reamintește românilor : “decât să muncești degeaba mai bine stai degeaba”.
Aproape o treime din angajații români câștigă salariul minim pe economie. Veniturile realizate de aceștia nu diferă foarte tare de ajutoarele sociale oferite de stat celor ce nu muncesc. Veniturile din pensii corespunzătoare acestor salarii sunt aproape identice cu venitul minim garantat. Statul nu încurajează muncă. În economia României nu avem o problemă cu lipsă locurilor de muncă ci cu lipsa forței de muncă. Lipsește nu numai forța de muncă calificată dar şi cea necalificată, subliniază senatoarea PNL.
Dacă statul este extrem de prietenos şi binevoitor cu cei care nu vor neapărat să muncească, nu includ aici persoanele care nu sunt apte de muncă, nu acelaşi lucru se poate spune despre atitudinea statului faţă de IMM-uri. Parlamentarul Steliana Miron declară că nu se referă la lipsa accesului la capital, la legislația extrem de confuză şi total nepredictibilă ci doar de relația strictă IMM – stat fiscal. Se “gândește” oare statul fiscal ce sume încasează de la IMM-uri şi ce le mai rămâne acționarilor acestora? Oare este “normal” ca statul fiscal să încaseze taxe şi impozite de câteva ori mai mari decât dividendele acționarilor în condițiile în care se presupune că afacerile sunt ale acționarilor şi nu ale statului? Se mai poate vorbi astfel de un stat fiscal rezonabil?! Conchide senatorul PNL, Steliana Miron.