Scrisoarea a I-a

Am fost unul din moderații comentatori ai campaniei electorale, în principal pentru că nu agreez extremele dar și pentru că, din punctul meu de vedere diferența dintre USD și ACL constă numai în materialul din care este făcută mănușa. Campania a demonstrat că USD și-a consumat popularitatea și oamenii s-au cam săturat de lozinci, confirmând afinitatea acestui popor pentru valorile europene, mai ales că acestea continuă să fie un deziderat.
Am fost uluit să constat că doi oameni pe care îi consideram sănătoși s-au apucat să-l moralizeze pe Klaus Iohannis pentru o numire în stafful său prezidențial. Bună sau rea, această numire trebuie să se întâmple ca să poată fi comentată, altfel, nu găsesc nicio diferență între domnul Liiceanu și Antena 3. Știrile pe surse sunt bune pentru mărirea punctului valoric al publicității la televiziunile de scandal și nu pentru înregimentări politice, iar asumarea societății civile o fi un deziderat al Andreei Pora dar nu credeam că domnul Pleșu are afinități de zvonangiu.
Că toți s-au repezit să se pună contra la acțiunile lui Traian Băsescu, am înțeles, dar ca 27 de oameni să se pună contra unei idei, nici măcar una confirmată, mi se pare absurd. Data viitoare domnul Pleșu împreună cu distinsa sa companie vor face o scrisoare deschisă împotriva mărimii nodului de la cravata prezidențială, două-trei luni înainte ca aceasta să fie purtată.
Vă reamintesc tuturor că, în lipsa schimbării constituției, Președintele are un rol de mediator între segmentul politic și aparatul guvernamental. Cu ce oameni alege dânsul să locuiască la Cotroceni e treaba lui, nimeni nu-l trage la răspundere pe primul ministru pentru oamenii pe care îi numește miniștri, deși poate că ar trebui. Pentru domnul Pleșu nu e nici măcar o problemă să-l tragă de păr pe președinte pentru o mișcare posibilă a acestuia iar pentru domnul Liiceanu, asumarea câștigării alegerilor de către o societate civilă inexistentă dincolo de nivelul declarativ, seamănă cu mutarea sacilor în căruța proprie și vidă.
Aștept cu încredere desăvârșită ziua când cei 27 de ronini vor semna Scrisoarea a II-a.