Guvernul a negociat cu FMI un preţ ţintă de 78 de lei/MWh pentru 2018, faţă de 53 de lei, cât era până la 1 iulie, adică o scumpire de circa 30% în trei ani (preţul mărfii gaz contează în proporţie de doar 46% în stabilirea preţului final la consumator, restul fiind costurile legate de transport, distribuţie, înmagazinare, marja furnizorului). Practic, 78 de lei a fost considerat reperul la care preţul reglementat va atinge nivelul de pe bursa de gaze. Dacă însă acest reper scade către 72 de lei, calendarul de liberalizare este devansat. La o scumpire anuală de câte 6 lei/MWh, de la nivelul de pornire de 53 de lei, 72 de lei/MWh era ţinta pentru 2017, mai devreme cu un an faţă de calendarul iniţial. Dacă acest lucru se va şi întâmpla, scumpirea gazului suportată de români ar putea fi mai mică, doar 22% faţă de 30%, informează romaniatv.net.
„Dacă preţul pe bursă vine sub valoarea din calendar se poate finaliza liberalizarea. Consumatorii oricum s-ar orienta pe preţul mic din piaţă”, a spus preşedintele ANRE, Niculae Havrileţ.
România trebuie să scumpească gradual preţul gazului din producţia internă până la nivelul pieţei, potrivit legii. Preţul gazului este dictat de bursă, acolo unde sunt, în principal, doi mari vânzători, Petrom şi Romgaz. Preţul gazului ţine seama de cotaţia barilului de petrol, cu o întârziere de circa şase luni. Un baril mai ieftin antrenează şi preţuri la gaz mai mici. În ultima lună, preţul ţiţeiului a scăzut cu circa 15%, de la 65 de dolari la 56 de dolari. Dacă ţiţeiul se va menţine şi în următoarele luni la 50-55 de dolari, iar semnele de pe pieţele internaţionale aşa indică(revenirea Iranului pe pieţe, producţie şi stocuri la maxime istorice), atunci, în iarnă, ne putem aştepta şi la ieftinirea gazului pe piaţa locală.
Petrom şi Romgaz sunt cei doi mari producători care îşi împart piaţa locală a gazului. Producţia anuală este de 11-12 miliarde de metri cubi. România mai importă gaze doar în sezonul rece, unicul furnizor fiind gigantul rusesc Gazprom.