Cătălin Urdoi nu este încă fotograf profesionist, fotografia este un hobby foarte costisitor pentru care Cătălin muncește departe de casă 11 luni din 12. Și când spun că muncește nu mă refer numai la obținerea banilor necesari, ci și la vânarea imaginilor care să-i miște sufletul, imagini care să merite furate din curgerea timpului.
Nu poți imortaliza frumuseți fără să te molipsești de ele, fără să le lași să-ți miște sufletul spre echilibrul naturii și valoarea realității. Am aflat câte ceva despre aceia care împărtășesc maladia hoției de timp, toți oameni normali, cu activități obișnuite, care lasă lumea pe drumul ei și cu orice ocazie se duc unde văd cu ochii, căutând imagini pe care numai ei le văd.
Găselnița lui Cătălin de a mobiliza oameni sufletiști pentru un ideal de societate civilă activă prin frumusețe nu este nouă, chiar el a mai făcut asta în urma publicării unei fotografii în Național Geografic, dar e prima dată când această idee iese din sfera internetului, când permite și altor oameni să se implice organizatoric și rezultatele sunt pe măsură. Expoziția de fotografie cu vânzare a strâns la Rădăuți peste 2.000 de lei, dar rezultatul mult mai important este că multă lume a aflat despre Getuca și lucrurile au început să meargă ceva mai bine pentru ea. Oameni din multe locuri, Italia, Anglia, s-au arătat interesați de cazul descoperit de Cătălin, iar Domnul Doctor Ionuț Luchian, împreună cu asociații de la Clinica Dr. Luchian și Asociații au hotărât să-i dăruiască fetei o dantură, fără niciun fel de plată, adăugând astfel un zâmbet la zilele dăruite de cei care au cumpărat fotografiile lui Cătălin și ale prietenilor săi.
Asemenea adunări de suflete se întâmplă numai când cineva pune degetul pe o rană deschisă, indiferent dacă e vorba de copii bolnavi sau săraci. De data asta e vorba de un copil care e și sărac și bolnav, ceea ce ne îndeamnă să credem că repetarea acestei expoziții în alte orașe bucovinene va avea cel puțin la fel de mult succes. Mă îndoiesc că numai Dan Vatră, gazda din Rădăuți a expoziției, oricât ar fi el de special, este capabil să găzduiască asemenea evenimente.
Chiar dacă programele de procesare a imaginilor au înlocuit vetustele camere obscure, negativul fotografiilor rămâne încrustat pentru totdeauna în sufletul hoților de timp și aceștia au nevoie de multe lucruri pozitive pentru a echilibra balanța lor emoțională.