Prim-vicepreşedintele PNL, Ludovic Orban, spune că România are prea multe astfel de structuri şi adaugă că nu vede de ce trebuie păstrate Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă din Ministerul de Interne, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciul de Pază şi Protecţie. Cele trei sunt singurele care nu fac parte din Comunitatea Naţională de Informaţii, aflată sub controlul preşedintelui.
PNL, prin vocea lui Ludovic Orban, susține că România are cu trei servicii speciale mai mult decât ar avea nevoie.
„Da, sunt prea multe şi cu mulţi angajaţi. Generează oameni legaţi de servicii (…) greu de controlat. Şi nu-şi îndeplinesc obiectivele, ci tind să se privatizeze. (…) Avem serviciul Ministerului de Interne nereglementat prin lege. (…) Nu văd nicio noimă pentru care ai păstra STS şi SPP”, a declarat Ludovic Orban, prim-vicepreședinte PNL, la Adevărul Live.
Procedura de desfiinţare a unui serviciu de special trece prin Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT). În perioada postdecembristă a existat un singur precededent. În mai 1998 a fost desfiinţată celebra unitate „Doi ş-un sfert” din cadrul MAI, acuzată de încorporarea unor foste cadre de poliţie politică şi de depăşire a atribuţiilor în timpul mineriadelor, informează digi24.ro.
„La nivelul CSAT, această problemă ar putea fi abordată, de asemenea şi la nivelul Parlamentului. (…) Ar trebui o analiză şi o discuţie serioasă asupra eficienţei, funcţionării, rezultatelor”, a comentat pentru Digi24 Mihăiță Calimente, președintele comisiei parlamentare de control a SIE.
„Domnul Orban, una este să cânte cucul în Bucovina şi alta este să vorbeşti despre serviciile secrete. Comasarea unor servicii poate genera efecte cu caracter ireversibil în domeniul siguranţei naţionale”, spune Daniel Savu, membru al comisiei parlamentare de control a SRI.
DGIPI, STS şi SPP sunt singurele servicii speciale care nu fac parte din Comunitatea Naţională de Informaţii, instituţie aflată sub control prezidenţial din 2005 încoace.
„Este absolut imperios necesar ca acest subiect să fie redeschis, nu numai asupra comunităţii de informaţii, ci şi asupra legislaţiei pentru că cele mai multe legi pe care le au serviciile de securitate din România sunt de la începutul anilor ’90. Suntem într-o altă etapă şi neapărat aceste legi trebuie adaptate şi reactualizate”, mai punctează liberalul Mihăiță Calimente.
„Este greu să se pună într-o comunitate de informaţii toate datele, ca într-o mare căciulă, la care să aibă toţi acces. Tendinţa asta a existat şi pe plan european. Belgia este cea care a iniţiat primele demersuri. Și a existat o deficienţă majoră a celor cu servicii puternice în a pune la dispoziţia tuturor toate informaţiile pe ce le obţin”, argumentează Daniel Savu.
Componenţa şi controlul Comunităţii Naţionale de Informaţii a provocat numeroase controverse politice. În 1997 şi în 2001, proiecte pentru înfiinţarea CNI sub controlul direct al legislativului nu au reuşit să treacă de comisiile parlamentare. În 2005, pe fondul crizei jurnaliştilor români răpiţi în Irak, au fost înfiinţate Comunitatea Naţională de Informaţii şi Departamentul Securităţii Naţionale, ambele în subordinea preşedintelui ţării, la acea vreme Traian Băsescu, mai precizează sursa citată.