Doar o dată-i Crăciunul

Ne apropiem cu pași repezi de una dintre cele mai așteptate sărbători: Crăciunul. România sub nicio formă nu suferă de lipsa sărbătorilor în decursul unui an, în condițiile în care avem atâția sfinți, încât nici nu mai știm cum să-i onorăm mai mult prin zile libere. În fine, vorbim acum de Crăciun, o sărbătoare de când e lumea și pământul, o sărbătoare care aduce la aceeași masă familii care nu s-au văzut de mult, oameni care s-au mai ciondănit în timpul anului, etc. Această sărbătoare nu aduce însă la aceeași masă și factorii de decizie, aleși pentru și în interesul comunității. Dacă paralela este potrivită, vă rog să decideți dumneavoastră.

Crăciunul aduce doar la nivel declarativ o oarece pace între oamenii politici, o oarece înțelegere între oameni ai administrației, asta pentru că orgoliile sunt prea mari, iar miza nu se lasă mai prejos. În preajma Crăciunului, oamenii publici nu se mai jignesc, nu își mai adresează injurii, nu se tăvălesc în noroiul politicii, și asta pentru că, așa cum spun toți, spiritul Sfintelor Sărbători de iarbă îi îndeamnă la pace. Surprinzător, imediat după sărbători, trece și spiritul ăsta de pace și toți încep din nou să se atace. Contează prea puțin pentru ei că noi, simpli consumatori, ne dorim o unitate în administrație, tocmai ca lucrurile să o ia pe un făgaș pozitiv. Noi, consumatorii, votanții, ne dorim cu adevărat Sărbători Fericite, însă ei, toți aceștia care apar zilnic la televizor, sunt singurii care le au. Pentru că ei, cei care ne cer voturile, nu au grija zilei de mâine, nu le lipsește nimic de pe masa de Crăciun, nu au frica unei eventuale disponibilizări, unui salariu mai mic, unei pensii mai amărâte, ba chiar și le măresc.

Pentru noi, alegătorii, doar o dată-i Crăciunul. Pentru ei, însă, probabil e de mai multe ori. Însă doar o dată-i Crăciunul la televizor, când își arată fețele de umili, de oameni care nu pot jigni, de oameni care își dau tot interesul pentru noi, alegătorii. Cu toate acestea, interesul lor se cunoaște doar în propria curte, în timp ce noi rămânem cu promisiuni, mese goale, pofte de odinioară și speranță…

 

 

Facebook
WhatsApp
Twitter
Email