Acum 147 de ani, în revista „Familia” apărea poemul „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”, scris de Mihai Eminescu. În 2014 aceste versuri au o altă rezonanță pentru majoritatea populației. În zilele următoare, România va avea un nou președinte, poate un nou început. Ce își doresc românii de la întâiul om din stat, emanația celor care merg și votează?
Sunt câteva lucruri pe care le caută fiecare: pace, sănătate, un loc de muncă, un salariu mai bun, fericire și lista poate continua.
În 2014 îmi doresc ca românii să își iubească țara, adică să îl privească pe semenul său ca pe egalul său. Iubirea ar trebui să înceapă cu cei apropiați, iubita, părinții și să continue prin cercuri concentrice către formele mai puțin vizibile: orașul, județul, regiunea.
Dacă cei din trecut au găsit un numitor comun și au clădit o nație, noi cei de azi nu avem dreptul să îi desconsiderăm pe cei care sunt în Banat, Bucovina, Dobrogea, Ardeal, Moldova sau Muntenia. Îmi doresc ca românii să se aprecieze pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce ar putea fi. Doar uniți putem reuși și doar transformând vorbele în fapte. E necesară doar încrederea în propria persoană ca să îți duci visul la îndeplinire, aceasta fiind coroborată cu multă muncă. E bun și un „Doamne ajută”, dar asta nu va înlocui efortul tău.
Rezultatele vor face diferența, iar ținta ca nație ar trebui să fie succesul și nu eșecul. În momentul în care există vreo reușită a unuia dintre compatrioți ar trebui să fie răsplătit după merit. Da, ar trebui să nu fim atât de invidioși și tăcuți când realizăm ceva substanțial.
Îmi doresc un președinte care să poată fi admirat de cetățeni și respectat de ceilalți omologi. Și nu pentru disponibilitatea de a face compromisuri, nu pentru șmecheria și dibăcia cu care mânuiește vorbele, nu pentru oportunism, ci pentru educația, pentru înțelepciunea, pentru idealurile de a duce România acolo unde îi este locul în acest bătrân continent, poate chiar a șaptea țară. Aș vrea să văd mai multe chipuri vesele, iar lutul trist de pe fețe să dispară.
Îmi doresc ca oamenii să nu mai fie umiliți de cei care au un rang superior în societate, iar femeile să nu mai fie bătute.
Îmi doresc străzi pe care poți să te plimbi, copil sau pensionar, fără frică de faptul că poți fi mușcat de o haită de câini.
Îmi doresc să învățăm să folosim inflexiunile vocii, nu să folosim cuvinte grosolane ca semne de punctuație.
Îmi doresc să fim mai curajoși și să ne asumăm riscuri. Uneori poate nu vom reuși, dar a-ți hotărî singur destinul ce poate fi mai bun? Românii trebuie să învețe că riscul duce de cele mai multe ori la câștig, căci mai bine regreți acțiunea decât lipsa ei.
Îmi doresc ca votul, garantat de Constituție, să poată fi pus în practică de oricine are acest drept!
Îmi doresc ca cei din diasporă să simtă că țara nu i-a uitat. Îmi doresc ca românii de aici să nu își dea votul pe o sticlă de ulei. Îmi doresc să fim demni și să nu uităm să ne revoltăm, să mergem cu toții la vot pentru că protestul prin vot nu mânie, nu urlă, nu denigrează, ci doar decide.
… dulce Românie asta îmi doresc!