Cât de proști putem să fim?

Sunt iritat de-a dreptul de vreo două zile, justificat, pentru faptul că neamul meu este considerat un neam de proști. Indiferent cine ajunge să ne conducă, nu face altceva decât să continue ce au început alții, adică să ne ia de fraieri. Românii sunt în general oameni simțiți. Poate prea simțiți de cele mai multe ori, mai ales atunci când nesimțiții care ajung pe spatele nostru în funcții de conducere, își bat joc de noi.

Ultimul exemplu concret este cel al creditelor în franci elvețieni. Apogeul atins de franc i-a făcut pe românii care au credite luate în această monedă să își regrete zilele, ba chiar să se gândească serios să renunțe la case. Haideți prima dată să analizăm cum au fost acordate aceste credite. Instituțiile bancare i-au sfătuit pe cei care le treceau pragul să acceseze un astfel de credit, deoarece, istoric, francul nu a crescut semnificativ, iar avantajul ar fi fost de partea beneficiarului, în condițiile în care fluctuațiile monezii europene erau mult mai semnificative. Cel mai probabil, băncile or fi avut și ele ceva discuții cu oficialii care acum au doar de câștigat. Trecând peste asta, cine rămâne cu buza umflată? Proștii de români. Mai grav, cine ar putea rămâne pe străzi? Tot proștii de români prostiți pe față.

Sâmbătă seara, destul de târziu, văd pe pagina de Facebook a senatoarei Steliana Miron un text care mă îndeamnă să gândesc altfel. Habar nu am ce părere aveți voi despre doamna senator, dar personal, o văd că „mișcă”. Dacă ar fi să o compar cu alți senatori, care se bat cu pumnul în piept că sunt vechi pe eșicherul politic, mă apucă râsul. Adică doamna asta care nu primea nicio șansă de la vechii politicieni ai județului a ajuns să le dea clasă. Revenind la comentariul de pe Facebook, sexy senatoarea a punctat extrem de bine ce se întâmplă în acest moment în Românica noastră. Cum poate cineva să ceară francii înapoi unor români care au primit lei, în condițiile în care este destul de dificil să cumperi și cu euro câte ceva, dapoi cu franci. Și totuți, ba guvernatorul, ba ministrul, ba știu eu ce secretar de stat sar ca arși că băncile au pretenții la franci. Sunt convins că până la scandalul acesta, mulți dintre fraieri habar nu aveau cum arată francul elvețial, iar acum s-au ajutat puțin cu Google. Zicea doamna senator că nu se dorește destabilizarea sistemului bancar, dar mai degrabă nu se dorește evacuarea românilor, mulți la număr, care și-au luat o casă cu credit în franci elvețieni. Bine punctat, doamna senator. Poate le transmiteți și celor de la Capitală ideile dumneavoastră, poate poate că vor înțelege și ei câte ceva. Și încă un lucru… mulțumim că vă pasă.

În altă ordine de idei, ipocriții de la București, cei care au „fentat” efectiv viața și au ajuns, fără o bază, fără o experiență în spate, să decidă soarta proștilor (n. red – românilor), pentru că ei așa ne consideră, stau acum bine mersi și transmit mesaje celor care au accesat credite în franci elvețieni, fără să le pese dezastrul din spatele jocurilor murdare ale băncilor. Iar noi, proștii lor, probabil ne vom conforma.

Doamne, unde-i revoluția? Doamne, unde-i unitatea? Exemplele celorlalte neamuri îl avem, ne mai trebuie doar puțină voință în a ne apăra drepturile.

 

Facebook
WhatsApp
Twitter
Email