După mintea fiecăruia, pe înțelesul tuturor, indiferent de ce a făcut până acum, sau n-a făcut deși a promis în multe alte campanii, fiecare pretendent pornește la drum pe ideea că trebuie investit cu încrederea alegătorilor că va face în viitor. Eternii voluntari repornesc războiul afișelor, aceiași ziariști repornesc tulumbele mediatice realimentate din gros cu fonduri de campanie sau promisiuni fabuloase, readeverind zicala mult zgomot pentru nimic.
Ca într-o încercare inutilă de a îngrășa porcul în ajun de Ignat, cu peneluri, pensule, bidinele sau trafaleți, cercurile de interese dau năvală să repare fațada candidatului preferat, readăugându-i față umană și idei patriotice. Mai sunt unii, mai moderni, care în loc să vopsească originalul, îl machetează, adică îl îmbracă cu imagini atât de strălucitoare, încât stai și te miri cum nu le-ai văzut până acum. Culmea e că populația, dependentă de circ mai dihai decât e de pâine, continuă să creadă că cu câți bani cheltuie mai mult un candidat, cu atât le va fi mai bine în viitor, deoarece acesta are bani.
Brambureala e menită numai să amețească alegătorii atât de definitiv, încât aceștia să uite că trebuie să aleagă ceva, adică viitorul țării, și nu pe cineva, adică o persoană. Cum mai toți candidații sunt din categoria prădătorilor, bănuiesc că alegerea unui popor de oi ar trebui să fie simplă, orice numai lup nu. Un urs, o panteră sau chiar un tigru sunt clar de preferat unui lup, deoarece lupul nu e singur, vine cu haita. Altfel, miroase a bani prin firmele de publicitate, contracte amânate luni de zile își demarează existența, însoțite de mici contracte de sponsorizare pentru diverse campanii politice, iar firmele de transport studiază traseele din ziua alegerilor cărând afișe, bannere, pixuri, brichete și pungi de plastic.
Nimeni nu știe aproape nimic bun despre candidați și tot ce vom primi în perioada următoare va fi propagandă și promisiuni de care nu se va ține nici măcar unul dintre ei. Chiar dacă prin absurd vreunul ar deține soluția resuscitării economiei naționale, oamenii noștri s-au obișnuit să stea cu mâna întinsă, munca fiind lăsată pe seama utilajelor, și mai nou a chinezilor. Politica populistă promovată de politicienii postdecembriști ne-a prăbușit într-o democrație unică pe plan mondial, timpul până la înființarea Sindicatului șomerilor, o uniune a celor cu drepturi lipsite de obligații, nefiind chiar așa îndepărtat.
Până la urmă, există o parte bună în aceste campanii, aceea că în localitățile care sunt vizitate de candidați, se mai strâng din gunoaie și se mai astupă 2-3 gropi, dar există și părți rele în prezenta campanie, ralierea BOR la campania unui candidat fiind o mișcare foarte greșită. Până mai ieri Biserica era a lui Dumnezeu, și eu unul chiar n-am citit în Biblie că preoții au dreptul s-o vândă altcuiva. Această mișcare, deși poate părea propice candidatului respectiv și conducerii BOR, va duce la îndepărtarea credincioșilor cu alte opinii politice în primă fază, ca să nu mai vorbim de cazul în care la Cotroceni va ajunge alt candidat decât cel susținut de Preafericitul Daniel, caz în care o iarnă lungă de 5 ani se va așterne peste interesele bisericii.
